Doar eu cu mine

RSS Feed Homepage

Articles: 1, 2, 3, 4, 5

Just like heaven
2007-10-31 10:42:00
Sed cu genunchii pe coji de nuca implorand raspunsuri albe menite a lamuri haos intunecat… Lumanari palide clipesc straveziu in juru-mi, lumina blanda incarcata de smerenia nestiintei, pale tremurand unduitor in unghere intunecate de uitare… Palme impreunate a ruga fierbinte, ajutor de niciunde capatand forma scrisa, litere asezate cu sens luminat… de dincolo, din spate…prin ea… cunoscuta nicicand… Respiratie nu, doar tremur de buze, ochi mari, adevar revelat… explozie de amintire in prezent uitat… Stiam toate astea, le STIAM… cum am putut sa le neg? Cata lumina suvoi peste mine sa curga ca visul sa capete forma? Cat timp sa mai treaca prin carne mustind de dorinta fierbinte ca tu sa te nasti, chip stiut dinainte? Cate amintiri sa mai iasa din mine ca totul se se-aleaga in tablou de lumina? Cate sarutari trecute sa simt asezate pe buze de gheata ca somnul sa piarda nuante de ceata? Cate dureri de negare sa duc pana ce tu...
More About: Heaven

Amalgam cu irizari violet
2007-10-30 12:48:00
Nu stiu cum sa integrez toate aceste lucruri noi. Mintea nu ma ajuta deloc. Logica si-a pierdut firul de Ariadna al relatiei cauza-efect. Timpul nu mai curge liniar ci se rispeste, spart in bule de mercur, imprastiindu-se jucaus prin coclauri doar de el stiute… Sincronicitatile au sens intr-o lume pe care n-o inteleg. Coincidentele apar de te miri unde, vorbe spuse la intamplare de oameni nevazuti capata rol de adevar absolut. Pana in minutul urmator cand sufletul isi cere iarasi tribut de intelegere. Nu ma mai zapaci atata de cap si tu! Gesturi facute de mine insami in trecutul recent, texte scrise nu cu multa vreme in urma, capata alta coloratura, intregesc in alt mod un tablou deja pictat. Trecutul navaleste peste un viitor ce n-ar trebui sa se afle deja aici, prezentul se pierde in dilutie de spatiu… Ma risipesc in fragmente fara sens. Nu mai stiu sa le adun, sa le dau coerenta, sa le dau rost. Visele de noapte capata accente de luciditate nepermisa. Inconstientul ...
More About: Violet , Amal

Cronologie
2007-10-28 11:05:00
Tu mi-ai spus intotdeauna adevarul. Nu m-ai mintit niciodata. Pe toate caile, in toate modurile, in toate zilele. Dar eu aleg sa te ignor uneori. Ma las prinsa de viata, de joc, ii dau o importanta mai mare decat ar trebui… si ma pierd. Caut sensuri definitive acolo unde nu-i decat schimbare perpetua. Ma agat tembel de liane de fum, mi se zdrelesc palmele in incercarea de-a nu cadea. Nisipurile miscatoare imi cuprind lent trupul, ma afund in ganduri spre nicaieri. Rationez abulic incercand sa inteleg efemerul. Prind clipa in instantanee febrile si ii dau gust de eternitate. Apoi ma revolt ca ea se incapataneaza sa nu se conformeze noului statut. Ma opresc… si viata curge. Ma impotrivesc schimbarii crezand ca stiu mai bine. Si doare. Impotrivirea tie doare. Dau sensuri de mine dorite intamplarilor simple in care vad minuni ale prezentei tale. Visele se destrama cu nonsalanta, realitatea urmeaza drumul ei, netinand cont de asteptarile mele. Mintea continua sa creeze iluz...
More About: Cron , Logi

Sa nu spui nu
2007-10-27 19:39:00
mi-ai spus ca-ti pot cere orice, ca nimic nu-i prea greu pentru tine; ca dorintele mele iti sunt indatorire de tata. iar acum sa nu spui nu. ia gandurile mele toate, impleteste din ele funie groasa, drum sa-mi astearna caderea in haul adanc al sfarsitului de tine. ia luna plina din pieptul meu si acopera gura iesirii mele la viata apoi pleaca si uita-ma in odihna vesnica… sau macar pana la urmatorul big bang.

3 in 1
2007-10-25 13:37:00
Veni si timpul primei lepse din viata mea de blogger golan, mai nou! Sper sa ma descurc onorabil, Cris a fost draguta ca mi-a risipit ceata… De fapt, sunt trei lepse intr-una, la pachet, oferta speciala! Pe prima o s-o modific un pic, sper ca mi se permite. Cica sa scriu despre cele 7 minuni ale Romaniei. Iar eu am sa scriu despre cele 7 minuni ale Romaniei mele. O sa va povestesc despre locuri dragi mie insami, incarcate afectiv de trecutul meu, asa cum mi-l amintesc…   Leapsa cu minuni: Faleza Dunarii la Giurgiu. Fiindca acolo imi asteptam tatal sa ancoreze vaporul, cu inima stransa ca-l va izbi de ponton. Ceea ce nu s-a intamplat niciodata, intre noi fie vorba. Padurea de la marginea orasului, fiindca acolo m-am pupat prima data cu un baiat. Si nici macar sarut n-a fost… dar aveam 14 ani si copacii inverziti la inceput de aprilie imi amintesc de fiecare data de Dragos… Un loc viran, in curtea unei intrepr...

Dincolo de mine
2007-10-24 10:11:00
Dincolo de perceptia mea se afla un univers fascinant prin maretie. Culori, sunete, irizari, ganduri care pot capata forma, emotii dansand in eter… Vartejuri de lumina, fuioare de intuneric, aripi de fluturi violet, adieri mangaind frunzele sentimentelor in fasa… Sunete de harfa picurand roua in matricea irisilor in stadiu de samanta, viori cantand lin povesti de iubire ale ingerilor nenascuti, stiinta de carte nedescoperita inca, poezii asteptand creionarea in papirusuri faramitate de vreme, aurora boreala pe un cer invadat de indigo, entitati binevoitoare incarcand in zadar sa transmita mesaje pe care urechile nu le aud, creierul nu le decodeaza, elfi si zane, spiridusi nastrusnici amestecand alchimic cuante de lumina in retorte transparente, baghete magice desenand in aer adevaruri necuprinse de intelegere, zbor planat deasupra lanurilor de cuvinte soptite duios, planete sarutandu-si matern asteroizii dornici de joaca, sori luminand lumi albastre de noi… Le ...
More About: Mine

Doinita
2007-10-21 20:52:00
O sa va povestesc astazi despre Doinita, o prietena de-a mea. Femeie de 48 de ani, casatorita 15, divortata de 4 luni. Doinita e o figura, in felul ei. Cinstita pana-n maduva oaselor, genul de om in care poti avea incredere, care n-ar face rau nimanui, in nici o circumstanta. Acel rar gen de om empatic, care gandeste de doua ori inainte de a vorbi si de zece ori inainte de a face. Doinita are un set de reguli clare dupa care vietuieste. La loc de cinste se afla “ceea ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Imi e draga si mi-a fost foarte usor sa dezvolt o relatie de prietenie cu ea, tocmai datorita felului ei cinstit, onest, de a fi. Poate ca nu exceleaza prin imprevizibil fata asta… dar e reconfortant s-o stii prin preajma tocmai fiindca prezenta ei induce o constanta, o stabilitate, e capabila sa creeze acel mediu rar intalnit de “aici, langa mine, nu ti se poate intampla nimic rau”. Doinita ar trebui sa fie ultimul om din lume care sa aiba probleme i...

10 000
2007-10-21 17:33:00
Sunt mandra de mine!!!!!! Si va multumesc voua, tuturor celor care ati contribuit la implinirea acestei cifre, record pentru mine! Si va astept in continuare… cu o cafea fierbinte, o briosa, un zambet, un cuvant de bun gasit!

Uneori…
2007-10-21 14:36:00
… se impune cate-o curatenie generala. Lucruri vechi, dragi sufletului meu, dar nefolositoare astazi, se cer impachetate frumos, stivuite in sertare ordonate… Energia lor stagnanta mai mult dauneaza unui prezent ce se vrea incarcat de suflu nou, de proaspat, de senin. Am maturat, am sters praful, am lustruit mobila, am aranjat cu grija trecutul in compartimente sigure, disponibile numai mie insami. Imi cer scuze celor carora aceasta rearanjare de fapte le va produce nedumerire. Cuvintele voastre au ramas, ajutor nepretuit pentru mine in vremuri de restriste… doar ca acum ele sunt inchise in sipete ferecate de ochi straini. Gandul ca le pot revedea oricand imi mangaie sufletul, imi incanta inima… ca orice amintire placuta… Doar ca uneori mai e nevoie si de-o curatenie generala, pentru ca viitorul sa se poata insinua mai usor, mai limpede, mai clar… Si stiu ca intelegeti! Iar intalnirea din decembrie ramane valabila!!!

Prima zi din restul vietii mele
2007-10-19 11:08:00
As vrea sa iert. Sa traiesc usurarea sufletului de povara vinovatiei presupuse. Sa te iert pe tine, cel care m-a ranit cu voie sau fara de voie… si as vrea sa ma iert pe mine, ca am permis actiunilor tale sa doara, in loc sa am puterea de-a nu le asimila, de-a le reflecta inapoi, asa cum ar fi trebuit… As vrea sa iert. Sa stau aici, in fata ta, inconjurata de ei, stransi toti, tacuti, in jurul nostru, privind marturisirea cu aviditate, cu surprindere ca un act atat de intim e infaptuit in public, intr-o sala imensa de teatru virtual… Ingerul iertarii… iti amintesti, simo? Nu-i gaseam rostul atunci, nu intelegeam de ce a aparut in contextul unei intrebari care n-avea nici o legatura cu iertarea… ci poate doar cu iubirea… Acum inteleg… si-as vrea sa-i pot primi ajutorul, sa-i inteleg mesajul, sa-i absorb intelepciunea prin toti porii… Sa il asez in dreapta mea, sa-l privesc zambind, sa-i simt imboldul care topeste pe nesimtite ti...
More About: Prima , Prim , Mele

Vizita
2007-10-17 22:49:00
Moartea ma blocheaza. Imi paralizeaza simturile. Privesc trupul fara viata si nu simt nimic. Nu pot sa plang spasmodic, nu pot rade isteric, nu ma pot misca, nu gandesc, nu sufar, nu astept, nu sper, nu stiu. Doar stau. Goala de orice traire. Nu incerc sa inteleg fiindca nu-i nimic de inteles. Maine n-are sens, fiindca maine, dintr-o data, nu mai poate fi definit. Lipsesc reperele. Moartea ma arunca in acum si aici. Trecutul pare cumplit de indepartat. Acest trup inert a fost viu candva? Parca nu… Parca da… Habar n-am, nu-mi mai amintesc. Nu am amintiri, si daca n-am amintiri, n-am nici lacrimi. Ce sa plang? Un trecut de care nu sunt sigura ca a fost? Un viitor pe care nu-l cunosc? Ce sa plang? In fata mortii n-am reactii de om normal, de om viu. Bocetele nu-mi umplu plamanii, lacrimile nu-mi inunda privirea, tristetea nu coloreaza pamantiu obraz  palid. In fata mortii ma lepad de mine. De tine. De toti si toate. Si nu ramane nimic. Nici eu…nu ramane nimic, nim...

Cat de usor…
2007-10-17 09:09:00
Ne ranim unul pe altul doar asa, fiindca ne plictiseam de prea mult albastru senin Ne simtim indreptatiti sa ne aparam inchizandu-ne sufletele in spatele gardurilor de sarma ghimpata ale precautiei Lovim cu sete cand ni se pare ca suntem nedreptatiti Uitam ca celalalt are o alta, proprie perceptie a vietii Apare rictusul in coltul gurii zugravind ironie, blamare, sila Stergem cu buretele amintirile frumoase la prima pala de crivat incarcat de raceala Lovim din ignoranta alta carne, alt suflet… spulberand intr-o clipa increderea construita in ani Scuipam pe sentimente considerandu-ne indreptatiti sa folosim, sa avem, sa posedam Scrijelim rani adanci in ceruri senine, doar pentru placerea morbida de-a gusta stropi sarati de ploaie amara Desenam in carbune masti de tristete pe obraz al carui zambet ne doare… fiindca nu ne e adresat astazi… Sapam grote adanci in speranta de maine a celuilalt Zdrobim cu nonsalanta aripile deschise ale celui de langa noi din teama ca ...

Thank you, P.!
2007-10-16 11:08:00
M-a pus viata, de cateva ori chiar, in postura de-a fi iubita, neconditionat, cu patima, de cate un barbat. Fara ca eu sa pot impartasi o traire similara. Nu pentru ca n-as fi vrut, nu pentru ca nu l-as fi admirat suficient pe barbatul respectiv… ci pentru ca, pur si simplu, nu puteam simti la fel. In laboratorul sufletului meu reactiile chimice de atractie ramaneau nefinalizate in eprubete prafuite de lipsa de interes. Recunosc ca-i unul dintre cele mai ingrate roluri. Acela de-a fi iubit fara sa poti raspunde pe masura asteptarilor celuilalt, fara sa oferi reciprocitate sentimentelor unui om care n-are alta vina decat de-a se fi indragostit de persoana nepotrivita. Recunosc, iarasi, ca ma simteam magulita in astfel de cazuri. Egoul meu capata accente hidoase de omnipotenta, dezvoltam in prima faza insusiri acute de Alexandru cel Mare cucerind lumea. Ca doar celalalt era un obiect de care puteam dispune dupa bunul meu plac la orice ora din zi si din noapte. Iubirea lui nec...
More About: Hank

Psihodrama in relatii
2007-10-16 08:32:00
“Psihodrama este o metodă de psihoterapie care explorează prin acÅ£iune problemele individului. Se aseamănă cu teatrul. Este prin excelenţă o metodă de lucru în grup. ÃŽn grupul de psihodramă fiecare persoană devine agent terapeutic pentru cealaltă. Se desfăşoară într-un loc special amenajat, dotat cu o scenă, obiecte de recuzită, lumini colorate, un balcon. ÃŽn psihodramă oamenii află ce înseamnă să înveÅ£i prin a face. Grupul are o atmosferă prietenoasă ÅŸi stimulatoare care îndeamnă persoana să se exprime prin a pune în scenă diferite dimensiuni ale vieÅ£ii sale. Dând viaÅ£a pe scena situaÅ£iilor problematice, psihodrama facilitează stabilirea unui echilibru mai armonios între exigenÅ£ele intrapsihice ÅŸi cerinÅ£ele realităţii, prin redescoperirea ÅŸi antrenarea resurselor de spontaneitate ÅŸi creativitate ale persoanei. Omul devine actorul propriei vieÅ£i, un scenariu care se scrie în vivo. Scena înlocuieÅŸte divanul ÅŸi devine spaÅ£iul...
More About: Dram

Realitati imperceptibile
2007-10-11 08:39:00
De fiecare data cand se indragostea, vederea i se acutiza, devenea penetranta, descoperind sensuri ascunse in celalalt. Plutea, nemaiatingand pamantul solid in plimbari lungi pe alei cu covor de frunze ude. Intra intr-o stare placuta de vis. Realitatea isi estompa contururile, muchiile se diluau in curbe line, duritatea gesturilor se transforma in catifea de atingeri. Nu mai era ea, cea de toate zilele. El devenea centrul. Lui i se inchinau diminetile somnoroase, aburul cafelei fierbinti, gandurile de zi si visele de noapte. Lui i se daruiau secundele orei si tot lui i se povesteau intamplarile adiacente prezentei sale. El devenea recipient pentru trairile ei, oglinda reflectand dorul, fluture mangaind piele de matase. Cam prea multe roluri pentru un barbat atat de comun, in definitiv. Dar ea nu vedea asta. Cum sa vada?  Lentilele mareau , hidos de nerealist, forme  obisnuite de fiintare. Piedestalul se construia de la sine, ochii patrundeau adanc in suflet, dezvaluind nuante neva...
More About: Bile , Alita

Constructii in stadiu de nefinisare
2007-10-09 08:40:00
Nea Gogu e zidar. Are vreo 50 de ani si arata de 65. Cunoaste meserie si chiar munceste atunci cand e treaz. Castiga binisor, pacat ca ce castiga azi, bea maine. Ceea ce il aduce in postura sa munceasca din doi in doi. Sau din doua in doua. Zile. Ca atunci cand bea, zace. Nea Fane e instalator. Bun. Si rezonabil la bani, fata de multi altii. Defectul lui major e ca stie sa monteze instalatii de aer conditionat. Munca platita bine si rapida. Ceea ce-l face indisponibil pentru instalatii sanitare. Adica le rezolva si pe-astea, dar numai in extrasezon. L-am asteptat toata vara sa termine cu aerele alea conditionate, am reusit sa-l fac sa monteze caloriferele, mi-a spart aiurea gresia prin baie… iar acum, cand ceea ce ar mai fi de terminat nu i-ar pretinde mai mult de cateva seri, a disparut. Ma intreb unde? Cine si-o mai monta instalatii de aer conditionat pe timpul asta? Dar trebuie sa recunosc ca-i un dragut nea Fane. Nu zice ca nu vine sa termine lucrarea cand il sun. Zice: â...

Octombrie
2007-10-08 11:04:00
Ploua. Marunt, cetos, a toamna adevarata. Si miros de lemne arse vestind iarna ce sta sa vie. Sunt fericita. Si impacata cu mine. Ploaia asta repune lucrurile pe un fagas firesc…soarele de acum cateva zile ma zapacea, ma amortea, era o discrepanta prea mare intre ce asteptam si ce era… Natura se aliniaza, prin manifestare, in sfarsit, mie. In sufletul meu e senin… de parca doar ploaia de azi putea spala neintelegerile zilei de ieri. Mi-e bine cu mine… mi-e bine cu tine… tacut, departe, neconturat… Nu mai sunt asteptari, le-a maturat vantul de octombrie..le-a dus in zari neaccesibile starii mele prezente. Sper sa ramana acolo, sa nu navaleasca iarasi peste mine, din senin, intr-o zi oarecare din viitor. Si daca o vor face, totusi? Treaba lor! Nu-mi mai pasa de ele, nu le mai simt ca fiind ale mele proprii…le-am eliberat, le-am dat drumul, le-am lasat sa plece, sa-si traiasca realitatea dincolo de mine… Si redandu-le libertatea&...
More About: Tomb

Reevaluari de ultim moment
2007-10-03 12:52:00
Cand ma coplesesc neputinta si neintelegerea fug. In mine insami, departe de tot si toate. Ma pedepsesc lipsindu-ma de viata care isi traieste netulburata curgerea. Fac gesturi radicale, inchid telefoanele, sterg blogurile, ma neg pe mine insami, ma arunc in concret cu disperarea inecatului care se agata de un pai salvator. Dupa ceva vreme sufletul ma ajunge din urma. Niciodata nu reusesc sa fug prea departe de el. Chem ratiunea in ajutor, implor analiza detaliilor sa-mi salveze credintele impamantenite. Uneori fac proiectii, dau in stanga si-n dreapta, lovesc cu sete fara discernamant orice mi se impotriveste in cale. Vad obstacole acolo unde nu sunt decat jaloane de drum nou. Si ce-mi pasa mie de ele?- imi spun. Ce ma intereseaza pe mine mersul lumii? Dar lumea nu se conformeaza dorintelor mele. Ca nici ei nu-i pasa de ce simt si vreau eu. Ne ignoram reciproc o vreme. Ne mai si scuipam daca supararea e prea mare. Zgarieturile raman, adanci, sangerande. Intorc spatele, nepasandu-mi...
More About: Moment

Dor
2007-10-02 15:58:00
Mi-e prea pustiu ca sa-ti mai simt nemarginirea. Si lipsa de contururi doare, si libertatea doare… iar ingradirea are gust salciu de ratare. Privirea ta aluneca peste crestetul meu, irisul nu se impiedica de suvite mierii… As tacea adanc. Ce sa mai desenez in cuvinte? Ce realitate netraita inca? Am eliminat posibilitatile, rand pe rand, am creionat intamplarile, una dupa alta… mi-am manjit degetele in tempera rasaritului de zi… Si apusul se ineaca in mine, tot pe-acolo, pe undeva… Ma traiesc in Voia Ta. Ma mor in Voia Mea. Intre ele, balansoarul lipsei de sens. Mai stii cum miroase liliacul? Prea multa toamna peste mine… Nu mai caut, nu mai sper, nu mai simt. Doar tac, asteptand colindele si frigul, lumina lumanarilor, ceara arzand cetina, gutuile infasurate in ziare vechi… Ma traiesc in Voia Ta. Inca. Si Dunarea reflectandu-te…

La multi ani, fiule!
2007-09-30 17:37:00
Sa-mi traiesti, minune mare, sa fii sanatos si fericit, sa ma bucuri cu nazdravaniile tale, sa ma incanti cu povestile de la scoala… si sa nu te impinga necuratul vreodata sa te tatuezi de-adevaratelea!
More About: Multi

Nunta in cer
2007-09-28 02:03:00
……………& hellip;…………&h ellip;…………&he llip;…………&hel lip;…………&hell ip;…………&helli p;…………&hellip ;……… “Nu stiu cat timp am asteptat acolo, apropiat de fereastra, privind in nestire ceata insangerata a unei reclame luminoase. Am auzit usa deschizandu-se. O clipa, mi-a fost teama sa ma intorc. Daca, intr-adevar, lucrurile se vor intampla, totusi asa?… Am privit-o, si inima parca isi opri o clipa bataia; nu-si pusese inca haina de blana, nici voaleta, dar purta bluza in care o vazusem cu o seara inainte. Se fardase foarte usor, si am simtit iarasi, cumplit, parfumul ei. M-am apropiat sovaind. Cred ca m-a observat si ea, caci s-a oprit. I-am luat mainile incet, rugator, si ea nu s-a impotrivit. Si-a retras, doar, palida, capul, privindu-ma drept in ochi. - Nu se mai ...

La ce bun?
2007-09-27 03:12:00
Ma obsedeaza intrebarea asta. Nu stiu sa pun in practica dictonul “carpe diem”. As vrea s-o pot face dar exista in mine prea multa seriozitate, prea multa responsabilitate asumata pentru a nu-mi pune intrebari, pentru a trai inconstienta placerii de-o clipa, pentru a ignora consecintele… Nu e bine. Adica…e limitativa o astfel de fiintare, totusi. Sunt constienta de asta, uf.. Caz concret. Azi, toata ziua, am vrut sa dau un telefon. Nimic mai simplu, nimic mai usor. “Buna, ce mai faci? Scuze de deranj. Nu te-am mai auzit demult… bla, bla…” Si totusi, n-am facut-o. De fiecare data cand incercam sa apas tastele, sa formez numarul, rasarea intrebarea: “La ce bun?” Care-i scopul, de ce vreau sa fac asta? Unde duce un astfel de gest? Ce dracului se intampla cu mine? Chiar nu mai sunt in stare nici de gesturi marunte, acceptate social? Chiar trebuie sa intorc pe toate fetele fiecare actiune pe care o fac? Fiindca simt ca tot a...

Judecam sau iubim?
2007-09-21 07:54:00
Am chef de scris, e clar! Asta si datorita faptului ca am cam tacut in ultima vreme, obligata de circumstante, dupa cum tocmai explicam intr-un post anterior. N-am mai intrat pe net in ultima vreme iar acum, daca tot am avut ocazia s-o fac, am recuperat citind tot ce-ati mai scris voi intre timp. Si constat, nu cu surprindere ci cu un oarecare regret, starile de spirit care v-au animat pe unii dintre voi in ultimele zile. Stari de revolta, de sila, de dezgust privitor la lumea de langa noi. Radiografii seci ale unei superficialitati ridicate la rang de mod zilnic de trai. Si sunt de acord cu toate astea. Si le vad si eu. Asa este. Lumea in care traim parca se duce de rapa din ce in ce, pe zi ce trece, se dilueaza, nu mai avem valori, nu mai avem repere morale… Chiar ieri discutam despre asta cu o buna prietena. Faceam o comparatie intre modul de trai de acum doua generatii si cel de azi. Bunicii mei erau oameni simpli, de la tara, si viata lor se desfasura destul de monoton ...

Viata de dupa virusi
2007-09-21 06:26:00
De vreo saptamana mi se intampla lucruri stranii. In fine, multi le-ar numi obisnuite, neplacute… dar ciudatenia lor vine din felul in care le interpretez eu, mai degraba, din intelegerea noua pe care o aduc cu ele. Mi s-a umplut computerul de virusi. Pana acum scapasem de beleaua asta dar uite ca-mi fuse dat sa trec prin ea. Virusii astia ai mei actioneaza selectiv, pe de-o parte nu-mi mai permit conexiunea la internet, pe de alta imi cloneaza toate fisierele, fac duplicate la tot ce le iese in cale. In prima lor zi de vizita am fost tare suparata. Fiindca, in mod brutal, ma obligau sa-mi schimb obiceiurile zilnice care-mi devenisera deja o a doua natura. In a doua zi m-am calmat si-am inceput sa vad oportunitatea care mi se ivea dintr-o data. Mai mult timp dimineata si seara, timp pe care il alocam virtualului. So, dimineata am inceput sa ma ocup de diverse activitati prin casa, lucruri amanate sine die in ultima vreme… si sa fac lectii cu cel mare, ca tot a inceput ...

Jocuri de varsta a doua
2007-09-20 05:33:00
“Ma mai iubesti?” intreba el, privind-o cumva doar cu un ochi, celalalt inchis a ironie. Zambetul din coltul gurii accentua impresia voit nepasatoare a intrebarii, sublinia jocul binecunoscut al intimitatii incarcate de ani… “Niciodata!”, raspunse ea ferm, apasat, ca ceva de la sine inteles. Ar fi zambit sagalnic dar voia ca impactul vorbelor sa fie maxim, sa-i surprinda teama din privire, spaima colorata pe obraz… I-ar fi placut s-o creada, macar pentru o clipa, ingrijorarea aferenta ar fi amuzat-o, i-ar fi adus dovezi noi ca lui inca ii mai pasa, ca o doreste si acum, ca nu vrea s-o piarda… “Stiam”, cazu raspunsul lui sec, binecunoscut, indiferent… Si hohotele lor de ras invadara aerul pur al diminetii de toamna. Le iesise si de data asta! Niciodata nu dadeau gres! Aveau jocurile lor, tiparele lor de tandrete, modul lor propriu de a-si declara sentimentele… mod de neinteles pentru ceilalti din jur… &ldq...

Din doi in doi, spre mine insami…
2007-09-14 09:30:00
Au fost zile de “doar eu cu mine�… Zile aparand atat de firesc in realitatea mea plina de oscilatii incat am stiut sa le primesc cu senin, cu grija, cu bucurie, chiar… Fiindca ma cunosc bine. Nu evoluez lin, echilibrat… ci in salturi de intelegere. Am nevoie de acumulari cantitative, uneori impinse spre limita suportabilitatii, pentru a se produce acel salt calitativ pe care sufletul meu il cere. Nu-i usor… mi-ar fi placut sa fiu setata altfel… mi-ar fi placut sa pot sa asimilez fiecare noua intelegere mai simplu, fara atat de multe zbateri… fara atat chin… Am ales o cale grea. Un drum plin de gropi, cu bolovani presarati la fiecare cot de ora… dar un drum scurt, poate ultimul… Ma simt pendul, leganandu-se stanga-dreapta cu naturalete inainte de a-si gasi punctul de centru… De-atatea ori am experimentat miscarea ondulatorie a cautarii de sensuri incat ma mir cum de evit in continuare centrul uraganului…Il evit pana cand, tot batuta de furtuni de periferie, ...
More About: Mine

Time out
2007-09-11 19:57:00
Asa simt acum. Nu e punct, e doar o virgula… si vie fara struguri… si noapte fara tine… si doar eu cu mine. Sa fiti iubiti pana data viitoare!
More About: Time , Time Out

Ton de ocupat
2007-09-10 09:35:00
Nu-mi place sa vorbesc la telefon cu tine! Am spus-o! Nu ma mai suna sa-mi povestesti viata ta in care nu se intampla nimic, ce-ai gatit azi, cum te-ai mai certat cu sora-ta, ce bine lucreaza tipul ala termopane, cat a avut aia batrana tensiunea ieri, ce-a mai spus aia de la parter si cu cine mai traieste nepoata-ta. Nu ma intereseaza lucrurile astea! Nu-mi consum timpul si energia ascultandu-le! Atunci cand o fac, totusi, am un sentiment de frustrare, de-abia astept sa inchizi si sa ma lasi sa-mi vad de-ale mele! Mi-ar placea sa intelegi ca nu mai avem aceleasi preocupari, ca vietile noastre se intersecteaza tangential prin natura relatiei de rudenie si-atat. Stii ca fac compromisul cu mine insami si te-ascult cand si cand… dar nu-mi cere s-o fac prea des si nici nu-mi cere sa am rabdare cu tine… Fiindca asta nu-mi place! Vorbim de fiecare data aceleasi lucruri, esti previzibila pana-n strafunduri, ma plictisesti! Si iarta-ma ca simt asa… dar sunt cinstita cu m...

Mai tata, ma…
2007-09-09 00:23:00
Daca tatal meu ar fi trait, astazi ar fi implinit 60 de ani. Ce ciudat! Ce ramane din aniversarea unui om dupa ce acesta moare? Cat e in viata acea zi reprezinta o data importanta, prilej de sarbatoare cu prietenii, de bilanturi, de aplecari spre sine… Dar dupa ce moare? Hm… e surprinzator dar acum imi dau seama ca de-abia dupa ce a murit, tata a capatat doua zile pe an in care sa ne-amintim de el…parca s-a imbogatit cumva tocmai datorita lipsei. Acum imi amintesc de el pe 9 septembrie, ziua lui de nastere si pe 20 iunie, ziua in care a murit… Nu, nu-i fac coliva… Nu ma duc la cimitir cu flori…nu ma mai duc la mormantul lui de cand l-am dezgropat…parca dupa sapte ani…sau nu mai stiu… Oricum, credeti-ma, nu-i o priveliste prea placuta sa-ti vezi parintele mort dupa sapte ani…sau, ma rog, ce-a mai ramas din el…Imi amintesc ca atunci nu m-a socat vederea oaselor descarnate partial ci mai degraba imbracamintea lui. Stateam acolo, pe marginea gropii…si ma uitam p...
More About: Tata

Refuz
2007-09-07 09:05:00
Mi te refuz ca pe-un dat, mi te refuz cu constienta lucrului bine facut. Mi te refuz fara zbateri, fara durere… chiar si fara dor mi te refuz… Mi te refuz cu obstinatia specifica refuzului meu de mine insami… Nu e fuga, unde m-as putea duce? Unde nu esti tu? Atata vreme cat esti cioplit in cutele sufletului meu… te disipez in tot ce privesc, in tot ce aud, in tot ce ating… Ma insotesti in permanenta, atat de coplesitor incat separarea nu-si mai are sens. Ce sa-ti mai povestesc? Nu le vezi tu insuti prin ochii mei? Ce sa-ti mai soptesc? Nu auzi tu insuti soaptele clipelor mele toate? Nu stiu sa traiesc separarea de tine. Nu stiu sa traiesc contopirea cu tine. Dizolvarea ta in mine insami exclude dialogul. Il goleste de sens, de intelesuri… Impreunarea de noi doi exclude orgasmul…sau il face infinit… Bucla se inchide in ea insasi, sarpele isi inghite coada… Nu poti aduce nimic nou in mine insami, nu te pot imbogati cu ceva ce nu ai deja… Uneori mi-e dor de timpul i...