Jurnalul scrierii iubirii Jurnalul scrierii iubirii I'm a Romanian Christian writer, a poet of Christ. I have a little In English section of Christian poetry on my blog: http://ionatan.wordpress.com/tag/in-english/ Thank you and God bless you! Articles
Felicitare de Florii
2008-04-19 07:00:00 Zi cu aleluia E ziua Ta, e zi cu aleluia Întoarsă toată către Domnul ei. Tu nu vrei să-Ţi ridici în om statuia, Întreaga viaţă, până-n gând, i-o vrei. Cu pasul sigur spre altar pornit-ai, Tu jertfa cu aroma vie eşti. Cu ea un foc în viaţa mea mocnit-ai, Iar azi e ziua cand îl înteţeşti. S-au strâns în drumul Tău noroade toate Ca-ntr-un Ierusalim îmbătător. Când lumea ramuri de finic îşi zbate, Tu ştii să le faci aripi pentru zbor. Şi o odaie într-un colţ de cină E martora trădărilor din noi. Ne-ntoarcem astăzi în a Ta lumină Cu gandul şi cu inima vâlvoi De închinarea unei osanale În ceas de trudă a iubirii ce, Turnându-se-n cereştile pocale Vedere în orbirea lumii e. Şi în floria zi dintr-un temei Ce-şi înteteşte-n mine flăcăruia, Întoarsă toată către Domnul ei, E ziua Ta, e zi cu aleluia.
La mulţi ani de sfintele Florii! (sau finicul care mântuieşte camelii)
2008-04-17 07:30:00 Când a intrat în Ierusalim, Domnul a fost primit ca împărat… Oamenii rupeau ramuri de finic, le fluturau fericiţi şi strigau “osana”:”…o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12: 12-13). Cea mai frumoasă floare în ziua aceea a fost… o frunză: o frunză de palmier. Toată bucuria lumii se strânsese în aceste frunze fluturate şi însoţite de chiote de încântare. Venea Mântuitorul, Împăratul… Astăzi nu-L mai primim cu o frunză, ci cu florile numelor noastre… De fapt nici nu are mare importanţă dacă vine cineva. Dacă numele noastre flutură azi, e destul! Pe El L-au primit ca Împărat. Aveau să-L înalţe peste doar o săptămână, pe Golgota, aceiaşi oameni. Au uitat de ramura de finic. Dar ea nu a uita... More About: Care
În calme-nvăluiri
2008-04-16 18:47:00 În calme-nvăluiri de timp, purtat Pe umeri parcă de arhangheli trec. Ieşit din încleştări ca din înec În închinare nouă mă prefac. Nu bate vânt, da-s aplecat deja. În suferinţa Ta am înţeles Că e-n durere un şăgalnic sens Cum este-n toiul cerului o stea. Un preţ aveam şi-o plată s-a cerut, Şi-n aer am fost scris cu ciob suflat Cu aurul din Nume de-mpărat… Dar în adâncul meu… tot ciob de lut! Atâta doar: când calde-nvăluiri Răstoarnă-n frunza minţii clorofila, Iar gândurile-şi obosesc şenila De-atât şoptitele mărturisiri, Mă torn şi eu cum ai Turnat atunci În cupa vin ales pentru o cină, Şi în noptarea morţii o lumină Şi mieii de iubiri în leii prunci.
De au tăcut…
2008-04-15 22:11:00 De au tăcut din grâu câmpii Din unduiri ca din durere, E semn că paşii Ţi-i aţii Cărării către înviere. Şi-un car de foc ridică zori De pe alunga lumii faţă, De parcă-n fragedele-i flori Nu verde e, ci dimineaţă. De-atunci mă-nchin şi cânt şi vin Şi până la pământ, de-atunci… Ca o poruncă-n heruvim, Ca vulturul de peste stânci. Olivele alunecări De grâuri secerate-n toi, În pălmi Ţi-au împletit comori Şi-n mine au legat altoi. Şi-i cald în om ca-n încăperi În care intri pentru cină. Aduci cu Tine învieri Şi-n caldul meu a Ta lumină…
Trupul de Iov
2008-04-14 18:46:00 În cenuşă de Iov flăcări goale-au sunat Răsucindu-şi amarnice spade De-am crezut că e noapte în văzduhul înalt, Că e noapte în ziua ce cade… Ghilotini de durere încurcau în apus Vinuri seci de prin viile lumii. Se spuneau vorbe-n vânt ca şi cum nu s-au spus, Se luptau în oglinde nebunii. Şi avea, n-avea sens cel din urmă oftat Şi avea, n-avea sens răsucirea Unei zile-n cenuşa-nfloririi în sac, Trup de Iov împlinindu-şi menirea. Şi-n cenuşă de Iov am crescut pân’ la cer Şi de sus până jos întrebare, Scormonind cu un ciob al durerii mister Şi al plânsului fără hotare… Doar răspunsul a fost mai albastru de-atât, Nici acum nu îi pot şti adâncul. În plecare, -n venire, în frumos şi-n urât Tu îmi dai codrul pâinii şi frângu-l…
Cursa de formula DUH
2008-04-14 13:12:00 “Dimpotrivă, fiţi plini de Duh…!” Aleargă lumea în toate părţile după împliniri de toate felurile. Avere, glorie, plăceri, le toarnă oamenii în inimile lor ca benzina în rezervorul automobilului. Şi tot nu reuşesc să facă plinul, decât… „Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, cu toate că ştiu Hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac (Romani 1: 29-32). Aşa a ajuns omenirea în pană! A răpi un suflet acestei lumi pentru a-l aduce în Îm... More About: Formula
Să-I spun pe Nume
2008-04-13 17:44:00 Să-I spun pe Nume ar fi ca şi cum Cu lancea aş putea ţintui norii. Sau plasa retiarului s-o pun Gladiator pe zâmbetul splendorii. Să-I spun pe Nume? Către El urcând Atâta doar cuvine-se a fi… Cu pasul meu desprins de la pământ Ascensiune înspre veşnicii. Înveşmântat în carnea mea cum sunt, Săpat de râul morţii defileu, Pe munţii nenumiţi, cu mers cărunt, Îl pot ajunge eu pe Dumnezeu? Doar dragul Lui de inimă de om, Doar faţa Lui, pe mine când îmi plec Către ţărână chipul, ca un pom Cu închinarea, rod melhisedec, Abia atunci şi doar aşa Îl ştiu, Doar mângâiere şi deznodământ A tot ce-n lumea asta este viu… Iubirea care vine pe pământ.
Ce mă motivează să scriu poezie religioasă
2008-04-13 15:35:00 Continuare de aici Aici nu este vorba despre motivaţie. Fiindcă, aşa cum am mai spus, a fi poet în general şi poet evanghelic în special, este o situaţie tare frustrantă, atâta timp cât te plasezi între ignoranţa culturală a multora dintre fraţii tăi şi împotrivirea din partea culturii majoritare. Deci nu eventualele avantaje materiale, ori mai ştiu eu ce glorie personală mă animă, pentru a scrie poezie religioasă de factură evanghelică. Este vorba despre însăşi fiinţa mea. Nu aş putea scrie altfel, decât ca un creştin evanghelic, fiindcă aşa simt şi aşa trăiesc. Ca un om mort… ca unul în locul căruia trăieşte Hristos. Dacă poezia e felul meu de a spune, felul meu de a fi este Hristos. Şi atâta bogăţie de inspiraţie, şi atâta nemargine de înţelegere oferă El, că de multe ori cuvintele poeziei mele nu mai ştiu pe unde s-o ia, de atâta strălucire. Da, poezia mea poate fi identificată cu termenul general şi mai - să-i ...
Geneză 2
2008-04-12 07:22:00 Nu am tăceri să spună-n întregime În orice aer orişice copac, Sau rădăcina lui din adâncime, Sau frunzele din verde cum se fac… Când le-ai rostit, cu mine dimpreună, Din nerostirea plină de-nţeles, Era-n jur ziua fragedă şi bună Şi o chemare-n toate, de ales. Şi le-ai ales Părinte - şi pe mine! Şi ai rostit lumina-ntr-un Cuvânt - Privirea Ta răsfrântă în senine Alunecări de rouă pe pământ. Nu-i vis, să ştie cum dormeam ‘nainte De mângâierea degetului Tău, Şi ce genune a umplut, Părinte, Iubirea Ta cu infinitul hău, Dar Tu ştiai, şi pentru mine totul E luminos şi limpede şi clar. Când aruncai în inima Ta sorţul, Cădea întruna pe istorii “har”!
Se cristalizează o mişcare poetică în România, între evanghelici?
2008-04-11 19:40:00 Continuare de aici Pot afirma fără să greşesc prea mult că această mişcare a existat cam de când au apărut evanghelicii în România. Pe ce mă bazez? Nu este biserică evanghelică românească unde să nu existe obiceiul de a spune poezii. E ca o tradiţie. De unde vine acest obicei? Mai ales că el nu poate fi întâlnit în alte părţi, la alte neamuri. Să ne amintim că mişcarea neaoş românească de întoarcere la Biblie a fost mişcarea “Oastea Domnului”. Că alături de preotul Iosif Trifa, care el însuşi a scris şi a publicat poezii creştine, era Traian Dorz, bard incontestabil al evanghelicilor. Ei şi-au promovat poeziile ca pe o ofrandă adusă Domnului, de la amvon şi de la inimă la inimă. Duhul în care au fost scrise poeziile lor a pătruns în adunări, în case şi în inimi, cu atât mai mult cu cât se pliau pe înţelegerea şi simţirea marii mase de credincioşi evanghelici. De aici se trage obiceiul evanghelicilor de a scrie f...
Seceta frunzei
2008-04-10 19:30:00 Fiecare frunză are câte o secetă verde, După desenul zării, după sucirea-n vânt. Şi-o umbră când priveşte spre pământ Unde la toamnă sigur se va pierde. Vor veni graurii să îi cânte de frig, Nopţile să-i spună de jumătate… Cocoşii vor ieşi din cucurig Şi o vor trage deoparte Să-i spună câte-n lună şi-n stele, câte s-au dus Dintre persoanele frunzărite De neştiut, de vis, de neiubite De la inimă-n sus. Că n-a mai rămas nimic, nici măcar ceaţa Care vine după o noapte sucită Cu omul către amara ispită De-i zice viaţa. Tu ce fel de secetă ai mâncat, frate? Întreabă o ploaie ciudată. Eu am trăit deodată Fiinţele toate. Atunci am ştiut că vorbise ploaia de har, Şi m-am făcut din ce în ce mai mic Până m-a luat de nimic Şi în cer m-a hoinar…
“Cureaua de transmisie” a harului
2008-04-10 19:29:00 Geneza 18:19: “Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… Domnul ştie… Nu am crezut niciodată în predestinare. Dar că Domnul ştie “liberul meu arbitru”, da. Fiindcă El a făcut schiţa acestui liber arbitru. Şi ştie mai bine decât oricine cum funcţionează. Când un inginer proiectează o maşină, îi ştie toate măruntaiele şi modul de funcţionare. Toate şuruburile şi curelele de transmisie… Tot ce poate şi toate punctele slabe. Când Şi-a dorit un om “după chipul şi asemănarea Lui” l-a făcut pe Adam, apoi S-a făcut trup şi a asigurat mântuirea, adică S-a făcut “cureaua de transmisie” şi i-a pregătit un loc pentru a fi împreună. De aceea poate Pavel să scrie corintenilor (cu de la “inginer&rdquo...
Mă-ntorc sub ani
2008-04-09 20:42:00 Mă-ntorc sub ani ca fulgul zăpezii sub furtuni, Aduc cu mine, Doamne, căderile în frig… Te rog, desprinde-mi iarna şi-n frunze să m-aduni Ca de-o înfiinţare de care ştiu şi strig. Din jocul morţii suplu pe sufletu-mi corsar O navigare pune desupra de-orice mări… Acea alcătuire din care mă răsar Când vietăţi de taină-nvăţatu-şi-au cărări. Mă-ntorc să spun în faţă durerii că trăiesc Chiar dacă muşcătura-i a înroşit apus, De parcă-n codrii lumi amari hălăduiesc De ceaţă grote triste de care nu mi-a spus. Mai stoarce-mă o dată, Isuse, din bureţi Pe buzele iubirii să ştiu să picur iar, Şi iarăşi alergarea cu ziua să mi-o-nveţi Să dea pagina vremii în scurtul calendar.
Izgoniţi din dragoste
2008-04-09 20:12:00 Matei 6:18-20 - ”Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.Amin.” Oare Domnul ne trimite, doar ca să scape de noi? Cu ce rost ne trimite? Ce facem cu viaţa noastră e treaba noastră, spunem. Dacă nu venea toamna, mă mai punea tata să scutur nucul? Dacă nu dădeau holdele-n pârg, mă mai trimitea la seceriş? Numai cuvântul lui, şi ar trebui să fie suficient ca să înţelegem că dacă alegem să tăcem “pietrele vor striga” şi că sângele dragilor noştri va cădea asupra capului nostru. Chiar dacă purtăm lumina în nişte vase de lut, ea tot va alunga întunericul. Nu o vor birui puterile întunericului, nicicum. Şi...
Pe dealuri cu Domnul
2008-04-08 20:56:00 Pe dealuri cu Domnul în seri de uitări, Cu anii departe ca nişte năluci, Cu ape nestinse în ochi de atunci Şi vatra iubirii curgând înspre mări, Pe dealuri cu Domnul, senin orizont Cu roua-nvierii pe degete lungi Şi pâinea iubirii pe care o frângi, Ca-n vânturi corăbii albindu-se-n port. Pe dealuri cu Domnul, aşa e de-acum, Canina durere în laţul ei stă, Nu muşcă, nu ţipă, la om nu se dă, Pe dealuri, deasupra de lumea de fum… Şi-o clipă de Crist înviat m-a-nsutit Mii şi mii de arpegii peste dealuri arzând De o albă clipire întru care pătrund Ca şi văzul de aur întru-n ochi neciobit.
Dragostea are picioare şi mâini
2008-04-08 16:48:00 Vineri şi sâmbătă săptămâna trecută, la Galaţi, am avut bucuria să-l însoţim pe Beni Fărăgău într-o incursiune prin cartea Romani. Nu am scăpat prilejul să-l întreb ce mă preocupa: care e rostul dragostei şi al emoţiilor în viaţă, văzut în lumina Scripturii? Amabil ca de obicei, Beni mi-a explicat: Ce vreau să spun este că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât”… n-a simţit prea mult, “… ci a dat pe singurul Său Fiu…”. Dragostea este acţiune. Dragostea este ascultare. Dragostea este o faptă. Ceea ce nu neagă emoţiile. Nu ştiu dacă putem spune că dragostea e emoţie prin excelenţă. Am contrazice foarte multe părţi din Scriptură. Tocmai am citat Ioan 3:16… Dragostea Lui a căpătat picioare, mâini şi a venit printre noi… Cu siguranţă că motorul fiinţei mele sunt emoţiile, dar când emoţiile o iau înaintea raţiunii, sun dat complet peste cap. De acolo începe hedonismu...
Înmulţirea pâinilor
2008-04-07 19:56:00 Luca 9:10-17 O, Doamne, e cald, e prea cald pentru noi, Strânşi prin ierbile lumii, aşteptând sfinte ploi, Când în dealuri apusul început-a să-ntoamne, N-am ştiut că ne fi-va din senin, aşa foame… Dar Tu pâinea ai luat, ai luat pâinea cea vie Şi-ai făcut-o-nchinată ca pe o poezie De mâncare, sătui de rămas-am mereu… Doamne, dă-ne de-acum pâinea cea Dumnezeu! E prea cald, e prea cald, este cald în tării Nu putem să rămânem, de aceea Tu vii Cu minune cu tot pe la fiecare… Înmulţeşte, Te rog, poezia mâncare! Şi o-mparte surâs peste noi când ne dor Împrejururi fierbinţi şi secunde ce mor. Vii cu milă şi cu privirea cuprinzi… Un obraz Ţi-e lovit, pe cel’lalt îl întinzi.
Identificare
2008-04-06 19:05:00 Dacă ploi nasc astăzi anii curgători, Tu eşti Cel ce ploaia ai făcut să zboare… Şi-n tăcerea zilei toţi părem ca nori Şi-n adâncul nopţii, umbre călătoare. Urme de atingeri care ne zidiră Vin de nicăunde şi ne denumesc… Cu o pleoapă Domnul către noi se miră Şi oştiri de raze ne împrejmuiesc. Pot atunci asalturi de amărăciune Să încerce viaţa s-o frământe crunt: Când fereastra zilei dă în rugăciune, Doar aşa viaţa nu o am, ci-o sunt! De o bucurie ca de făr’ hotare Mă cuprind şi cerul îl străbat la pas. Este-a Lui venire în aşa plecare, Este-a mea plecare în aşa rămas! Toată răsucirea dintr-un gest uitat Domnul îndreptat-a şi mi-a dat plutire. Îmi cunosc doar fruntea unde m-a purtat: Spin cu rădăcina în a Lui iubire…
Surprins de iubire
2008-04-06 07:23:00 Când lumina căzu ca o ramură grea Drept la mine în ochi, mă bătea, mă ierta, Ca să plâng deajuns nu ştiam, doar crâmpei De o lacrimă ruptă, gladiată-ntre lei. Nu ştiam nici să râd, să mă bucur de-ajuns De uleiul sfinţit ce din Tine m-a uns. Doar un zâmbet firav, de-ngăimat uneori, Cum îi vine o rouă unei candide flori. Ca un biet copilaş cu privirea furiş Admirând raze dulci într-un verde frunziş, Eu aşa, Doamne bun, în divina clipire Ma lăsam alintat şi surprins de iubire. Eu aşa mă închin cu un până-n pământ Plâns la strâmbei fiinţe ce iubirii îi sunt. Când lumina căzu ca o ramură grea Drept la mine în ochi, mă bătea, mă ierta…
Prag de primăvară
2008-04-03 16:19:00 Este iarăşi prag de primăvară, S-au clintit seminţe din ţâţâni. Verdele e-n câmp parcă fanfară Înfoiată din ierboşi plămâni. Valea a răspuns cu cristalinul Forfotei izvorului de-argint. Împăienjenit de dor, seninul, Însorit e tot, ca un alint. Doamne, câtă oare, vrednicie, Frumuseţea să Ţi-o cânt, mi-ai dat În această palidă câmpie, Oglindire de-un ceresc înalt? Bate-aripa de privighetoare, Parcă ar vrea în aer să-ngenunche. Când s-or rupe razele de soare, Razele de Crist de min’ s-or rupe!
Bătaia de inimă
2008-04-02 12:16:00 Bătaia de inimă pe care mi-ai dat Senină şi nouă şi calmă, Deasupra de orice-ndoială a stat, Deasupra de rău şi-a lui valmă. Mă ţin tot mai strâns de-ale Tale iubiri, Nu am alceva să mă poarte Spre cele de obşte cereşti mântuiri Ca lacrima ce mă şopoate. Bătaia de inimă în care-am rămas, Aceea de-i spun pocăinţă, Mi-a dat pulsul sacru şi înger în glas Şi literă de nesuferinţă. Că nu e mirare, că Tu eşti Acel Ce inima toată îmi bate, Când plecu-mi genunchiul şi felul de fel Cum zilele vin să mă-nmoarte…
Îndepărtarea umbririi
2008-04-01 12:14:00 Când Domnul va îndepărta umbrirea Ce mă ascunde într-un colţ de veac, Voi şti că nu-i departe fericirea, Că-nsingurarea morţii are leac. Departe de am fost, acum sunt ploaia Care asudă ţărmul nisipos Al clipelor când mi-a umplut odaia De adevăr, de viaţă, de frumos… Cântând am pus tot omul ce-s ofrandă Pe-altarul înălţat de-un Bun Păstor Şi când în mine timpul stă să cadă Eu fac din el însămânţat ogor. Cu lacrimă îl ar şi cu mirare Şi îmi petrec spre răsărit privirea. Aştept un zvon de împrimăvărare Căci Domnul mi-a îndepărtat umbrirea.
Cum a primit lumea evanghelică poezia mea
2008-04-01 09:29:00 continuare de aici: Răspuns: Când am început a mă manifesta ca poet între evanghelici, era prin anul 1991. Lucram la una dintre puţinele publicaţii confesionale care apăreau atunci, la revista “Mesaj” de la Brăila. Începusem a-mi publica acolo diferite texte. Nu pot spune că erau cine ştie ce, semănau foarte puţin cu ce scriu azi, dar oricum, era ceva nou pentru mediul evanghelic. S-au găsit totuşi oameni, nu mulţi, care să rezoneze cu ce scriam atunci. Aşa au apărut Gusti şi Jeni Roşian, care aveau o editură la Mediaş, “Samuel”. Ei s-au oferit să-mi suporte apariţia primei mele cărţi de poezie, în anul 1994. Aşa am debutat editorial cu placheta “Cu faţa la cruce”. Abia atunci a început drumul descoperirii a ce însemna să fiu poet evanghelic de factură modernă, alte decât făcea deliciul masei de credincioşi evamghelici. Nu mică mi-a fost mirarea şi indignarea când una dintre cărţile mele cumpărată de ...
Voi sunteţi lumina lumii
2008-03-31 11:29:00 Cetatea aşezată pe minte, ascunsă nu poate rămâne, în plină lumină crenelurile ei împărăţesc. Lumina din cer şi lumina din voi- într-o albă minune, acolo, în pisc, se unesc. Un sfeşnic imens, chiar dacă-i sfielnică încă pala flăcării ce-mprăştie razele blânde-mprejur- nimeni nu-l pune în obroc, să se frângă, în noaptea adâncă, în al lumilor înverşunat contur. Ar putea să cadă mulţi, avalanşă de conştiinţe orbite de întuneric, în nopţile fără făclii. Adevărurile, ar putea să fie şi ele ciuntite de colţii întunecaţi din stihii. Dar voi sunteţi lumina lumii, voi, cu faptele voastre bune, lumini care nu lasă umbre în colţurile cele ascunse. Voi, strălucind de dor şi de rugăciune, de priviri în lacrimi pătrunse. Nu lumina soarelui, sau a lunii, sau a vreunei stele, ci lumina lumii acesteia asaltată de întuneric sunteţi voi, cu făcliile inimii cele cu clipătul veşnic. Doamne, nimic nu poate şterge lumina aceasta de p...
Atâta iubire, atâta bucurie
2008-03-29 13:09:00 Domnul tăcea în dragostea Lui şi nu mai putea de bucurie pentru tine. (Ţefania 3:17) Atâta iubire, atâta bucurie Cât să nu mai poată Dumnezeu… Jucându-se ca-ntr-o copilărie Din care am ţâşnit în lume eu. Dimineţi de mireasmă fierbinte, Cer din nou mângâiat de apus, Vremea toată suind înainte Şi în dânsa zâmbindu-Şi Isus. O poveste de lunecă soare Şi în flori parcă îngerii dor De atâta parfum şi culoare Câte-adânci de zăriri se cobor. Şi totul Tu erai când bucurie De dragoste atâta se-nteţea De parcă rostul Său de temelie Se mai putea şi nu Se mai putea. Creindu-Şi-L Creindu-l cuvântare, Articulând iubire-n deşteptări, Cu o multicoloră colorare M-ai desenat, Stăpâne, pe mirări.
În ce măsură poate fi literatura un mijloc de a-L prezenta pe Dumnezeu?
2008-03-29 12:13:00 continuare de aici Răspuns: Cred că întrebarea ar trebui pusă oarecum altfel. În ce măsură Se prezintă Dumnezeu oamenilor prin poeziile sau proza noastră? Şi implicit prin noi. Fiindcă numai un purtător de Dumnezeu va putea fi oglindă a lui Dumnezeu.Noi toţi, atunci când suntem locuiţi de Hristos, suntem purtătorii Lui de cuvânt. Putem oborda orice problemă, că peste tot va străluci Hristos. Sf. Augustin spunea: “Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei.” De fapt, rostul oamenilor este acela de a-L glorifica pe Dumnezeu prin toate manifestările gândurilor lor. Mai ales prin creaţia lor de orice natură ar fi ea: ştiinţifică, socială, culturală. Cred că a da ce avem mai bun şi mai curat în noi, pentru îndeplinirea dezideratului enunţat este scopul pe care trebuie să-l avem în vedere, atunci cand facem orice alegere, noi, creştinii. Mai cred că, atunci când am ales cui vrem să slujim, această alegere ne va călăuzi umblarea către ...
Cum trebuie să se raporteze creştinii la literatură în general?
2008-03-28 17:59:00 Ieri seară RTC (Radio Torent Creştin) a inclus în emisiunea sa de joia seara (ora 22) un aşa zis interviu cu mine. Vi-l voi arăta şi vouă în câteva episoade. Întrebările sunt cele din titlu Răspuns : Nu sunt în măsură să dau reţete. Fiecare se raportează la viaţă aşa cum a fost învăţat şi aşa cum i s-a descoperit pe parcurs. Sunt iubitori de cartofi, de fotbal sau de literatură. Şi rămân ei, oameni integri, curajoşi, credincioşi şi sinceri, pe care nu îmi propun să-i schimb. Doar să-i îmbogăţesc, dacă aş putea. Să-i fac să iubească şi mai mult ceea ce iubesc… Iar dacă ceea ce iubesc este Hristos, atunci valoarea literaturii este decorată cu Hristos. Pornind de aici înţelegem că nu există un standard al creştinilor, privitor la ataşamentul faţă de literatură. Desigur, Biblia şi literatura devoţională au constituit făgaşul suficient şi necesar de raportare la credinţa sa, a fiecărui creştin evanghelic. Dar ce... More About: General
Poţi gândi frumos despre urât?
2008-03-27 18:04:00 Am văzut asta la Ted. M-a tulburat. Poţi gândi frumos despre urât? În ce constă frumuseţea? De unde vine ea? Din care adevăr? Dostoievski spunea că “Frumuseţea va salva lumea”. De ce lumea-şi vede amputările şi nu-şi vede frumuseţea? Care aripă a poeziei se zbate între disperare şi speranţă, şi cum ajunge ea la eliberare? Ce e sublimul? Să fie dragostea întregul adevărat şi frumuseţea deplină a fiecărei fiinţe? Ioan 15:13 - Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
Încăpusem pe mâna unei lacrimi
2008-03-27 04:59:00 Doamne, când încăpem pe mâna lacrimii, să Te ţii! Parcă nu e alunecuş ca ăsta pentru nicio sanie… Eu cred că ai face bine să vii, Până nu ne înhaţ-o dihanie. În capătul primăverii, în loc să înflorească merii şi perii Şi în loc să plec la plimbare cum m-ai învăţat, Făceam sentiment din pâlnia pulberii Până joaca lui m-a ne-ndurat. Dar ce bine că erai pe aproape, Ce bine că pasul Tău călca pe apele mele… Poţi să le numeşti lacrimi şi să le fii pleoape, Eu tot Te urmez printre ele. Chiar dacă noaptea nu ştie că eşti aci, Eu tot deschid fereastra de la iubire. Întunericul de peste tot va fugi Ca o lecuire. De aceea stau pe meterezele îndurerării Şi strig de bucurie că am învins: Dacă nu erai Tu lumina lumânării, Eu m-aş fi stins. Şi dacă nu erai Tu odaia mea de culcare, Cine ştie pe unde eram acum Aripă de pasăre călătoare Căzută pe drum.
The poetic impressions - The Eleven Response
More articles from this author:2008-03-26 17:47:00 Violeta mi-a făcut o bucurie: mi-a tradus textul ăsta şi probabil că vor urma şi altele. Îi mulţumesc ei şi Domnului care i-a pus pe inimă să facă asta. Poetic impressions The Eleven Response How can you measure the darkness? It depends what each understands by „darkness”. Could be that place the light starts or could be that place it vanishes. Most are afraid of something they always see in shadow, at least in a shadow. Something it looks like despair. They forget the darkness never overcame the light! TS: How can you measure the darkness? IP: I measure with a candle unbounded rooms My soul drags its empty treading Step by step it breaks the light away from the mirror It is the only one who measures the night in the defeated scream. *** I pushed the darkness off and dragged closer to me The morning wink, the wagon jarred over the strawberry hill They were asking me how I could keep this smooth descendent road I was impassively sought for the sap under the shell of a ... More About: Impressions 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 |
|
 |
|
 |
