Jurnalul scrierii iubirii

RSS Feed Homepage

Articles: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

Vulpea şi cocoşul
2008-03-26 17:39:00
Vă propun astăzi să-l citim împreună pe prietenul meu din Bruxelles. El ne spune despre sine:  Mă ştiam om aşezat ardeleneşte la casa şi în bătătura lui; nici nu ştiu cum am rezistat ereziilor de culoarea vântului, care ne-au tot bătut câmpia de nord-vest, între care cea comunistă a fost mai incornorată. Mulţumesc Domnului meu, că pot privi îndărăt fără să-mi văd chipul în lumina stacojie (asta privind istoria comunistă, cu care am crescut la tamplă). Tare greu a fost însă cand s-a rupt căruţa lor hodorogită în mijlocul drumului, şi când ciocoii noi de pe la noi ne-au arătat că sunt de rău soi. Am mers purtat de val înspre apus şi, odată ajuns, am lasat economia şi industria în seama celor mai tineri întorcandu-mă din toţi rărunchii înspre pasiunea de o viaţă - literatura creştină. Daca aş fi îndrăznit vreodată să îmbrăţişez ceea ce am visat mereu, şi ionatan a sesizat asta  -  jurnalismul - atunci m-aş fi vrut &...

Am putea muri pentru Domnul? Dar să trăim şi să luptăm pentru El, am p
2008-03-24 17:17:00
Am asistat aici şi aici la secvenţe din filmul Quo vadis în care erau prezentate clipele martirizării creştinilor în arenele romane. Cumplite clipe… Ne-am recules, privindu-le, ne-am întrebat şi ne-am răspuns, am pus în balanţă mintea, inima, voinţa şi sentimentele noastre, credinţa, nădejdea, dragostea noastră… Oare noi am putea muri pentru Domnul nostru? ne-am întrebat… Dar oare cât de apţi suntem să trăim pentru El? Să luptăm şi să învingem pentru El? Scena prezentată acum e una “tare” de tot! Poate cea mai tare scenă din carte (am citit-o prima dată acum 40 de ani), filmul nu reuşeşte atât de bine. Apare Ursus, sclavul frigian al Ligiei. Adoptă atitudinea de dedicare si de încredere în faţa morţii care îi caracterizează pe creştini. Apoi apare Ligia, legată pe spinarea taurului. Este foarte bolnavă. Fusese inventat un adevărat spectacol pentru moartea lor… În tribună, Vinicius, care Îl primis...
More About: Muri

Obolul meu
2008-03-23 20:12:00
Eu nu ştiu cu lacrimi să-Ţi ud talpa, Doamne, Şi nici alb ştergarul din păru-mi să fac. Când firea din frunze şi ierburi adoarme Învăţ rugăciunea şi-n palma ei tac. Nici ‘nalt ca zaheul dorinţei de Tine, Nici văzul cel stins ierihonic nu sunt. Am umbra prea largă pe large ruine, Nu pot înţelege atâta pământ. Eu…, fugă de tânăr până la bătrâneţe Prin goale tarlale cu mirişti şi scai… Tu, lumi împărate şi gânduri alteţe Şi calda simţire de Tine îmi dai. Aşa că mă plec, chiar de nu ştiu plecarea, Adânci reverenţe de umbră mai pot… În palma iubirii în care-ai pus calea, M-arunc să trec, Doamne, prin lacrimă-not.

Aceeaşi poruncire
2008-03-22 17:53:00
Un nou cuvânt, aceeaşi poruncire O altă spuză în acelaşi foc, Un alt golgot, aceeaşi pătimire Toată durerea lumii la un loc… Nu pot schimba tăcerea sub porticuri De alb palat vegheat de heruvimi. Nu pot să-i înţeleg alene chipuri De Duh în pala florii din grădini. Nu pot vui de vântul unei creste De munte ‘nalt, cu vârful între nori. Dar poţi să-mi spui, Isuse, o poveste De Miel sacrificat pe uşiori. Şi-n liberarea mea îmi poţi iubire Stârni, aşa cum ai tăcut furtuni, Cu viaţa mea ca să Te dau de ştire, Cu viaţa Ta în ştire să m-aduni.  Un nou cuvânt, aceeaşi poruncire O altă spuză în acelaşi foc, Un alt golgot, aceeaşi pătimire Toată durerea lumii la un loc…

Te-ntreb de mine
2008-03-21 17:46:00
Te-ntreb de mine, Doamne, şi îmi răspunzi cu-un dor, Cu umbra neştiută a câte unui nor, Cu-nceata lunecare pe boltă-a unei căi De astru, spre-ale sale fierbinţile văpăi. Te-ntreb de mine, Doamne, şi doare când întreb, De parcă-aş fi uitările ce mute se încheg… Pe creste vijelia pădure forfotind De răsucirea-n verde a sâmburelui ghind… Şi n-am pământ, la capăt ajunsă îmi e valea, Cum e la capăt orbul când rătăceşte calea. Te-ntreb de mine iară şi iară, căci cândva Răspunsul la-ntrebare cu mine-l voi afla. Atunci deplin voi ştire deplină despre tot: Silabisind iubirea mă-ngădui şi mă pot… Şi în zidirea lină de Nou Ierusalim O amândouă ziuă a zorilor să fim!
More About: Mine

Trecerea prin icoană (fragment 07)
2008-03-21 14:07:00
*** era ca atunci când trecea apa mare şi malul uita pentru o clipă de ierbi ca atunci când intra ecoul in peştera de la miţpa căutându-l pe ilie că şi Dumnezeu poate avea un ecou care e sufletul tău nu toate renunţările dor spuneai şi nu mai citeai poezia asta dar El venea de ridica un colţ de cer scotea cioburile de inimă de acolo să nu mai ascunzi sub covor după ce mături spunea Eu pot drege şi asta era în tine un loc gol cât un maidan când jucam baba-oarba care nu-i gata îl iau cu lopata şi Dumnezeu punea ochii şi inima la locul ei de râdeam toţi Doamne ce caraghios eşti câd Te joci cu noi de-a iubirea de-aia şi credem că suntem noi îndrăgostiţii abia acum vă că porţi ochelarii bunicului ca să-Ţi văd glasul omule trist jocule trist nu ai piesele toate să ne jucăm ia umbra Mea *** dacă erai balsam erai azi cu ce putere şi-a clătinat cerul un adăpost nu întreba rostul morţii e altul cum stăteam aşa aşteptând colivia şi a zburat...
More About: Fragment

Pentru tăcerile inimii 01
2008-03-21 09:11:00
Evanghelia după Ioan 1:1  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2  El era la început cu Dumnezeu. 3  Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4  În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5  Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. 6  A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7  El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8  Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9  Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10  El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11  A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13  născuţi nu din sâng...

Cu glasul Isus
2008-03-20 20:48:00
Pândite miresme în flori se ascund, În floarea din mine e seară. Un râu îşi târăşte undirea în prund, Şi-n larg se-nfioară. De n-ar fi iubirea să cearnă pe tot Lumină din sfânta-i privire, Aş spune oricui pe pământ că nu pot Aşa vieţuire. Ce bine că tâmplele mele aleg Din spini pe aceia ce ştiu Că nu orice frunte şi-orice spin se-nţeleg Cu Domnul cel viu. Abat întrebări peste nedumeriri, Nu este pe lume răspuns, Un altul decât îngereşti glăsuiri Cu glasul Isus.

Când nu vorbim
2008-03-20 13:55:00
Se lasã tăcere peste fiecare, se năruie un zid şi se înalţă altele, se numără sau nu se numără secunde, zile, săptămâni. Fără întrebări, sau devorându-ne, realitatea intră şi iese în şi din drepturile ei, râzând.   “Să aştept să treacă iarna.” îmi zic. De parcă cine ştie ce mare de lumini va inunda zilele, sau ce mare împlinire va înflori, după ce va veni primăvara. Dar am nevoie de primăvară. Toţi avem nevoie de primăvară. Pentru mers, pentru văz, pentru minte, pentru inimă, pentru flori şi ierburi, avem nevoie de primăvară.   Şi cuvintele au nevoie de primăvară. Au crescut pe ele ţurţurii unui timp alunecos, au tremurat pe litere şi au îngheţat pe-ndelete, e vremea-nfloririi, de-acum… Gata cu şubele şi cuşmele nerostirii, ale nerodirii. Vine primăvara! S-a îngraşat rădăcina de atâta nevorbit, trunchiurile sunt mai doldora ca astă toamnă. E atâta rod în ele, ca o rază jucăuşă de soare şi pu...

Ecou al cărnii
2008-03-20 08:04:00
Stau în lumina unei zile şui Cum orbul stă în nelumina lui. În jurul meu, golite de cărări, Pădurile se caţără pe zări. Cortine verzi şi sabia de foc Rotită-n cer îmi spun că nu e joc Această răsucire de Hristos Din cerul Său, cu veşnicia-n jos…  Bătrâne urme de bătrân pământ Pe viaţa mea ca ceterele sunt: Încep îndeodată a cânta În orice colţişor din carnea mea. Dar Doamne, bine e că Te-ai suit Ecou al cărnii către infinit! Eu voi tăcea odată pe ăst plai Ca o cântare să se-audă-n rai.

Adam
2008-03-19 09:57:00
Cu timpul scurs în raniţă de-argint Şi agăţat de tâmplă ca povară, Mă-ntâmpin în memorii hăulind, Dar mă ascund plângând - a câta oară? Apoi vii Tu, Isuse, şi-nviezi În zorii răcoroşi înveşmântat Şi mă întrebi: “Cine ţi-a spus că vezi Ceva ce niciodată n-ai aflat? Cine ţi-a spus că-n dimineaţă, gol, Nu ai să ştii nicicând ce e lumina, De-adăposteşti al trupului ocol Cu şorţul viţei şi cu rădăcina? Acum, cu timpul strâns ca un argint Pe tâmpla ta, povară agăţată, Vei traversa tăcerile murind, Să poţi veni la Mine înc-o dată…”
More About: Adam

Când bărbierul nu există
2008-03-19 06:51:00
Violeta a găsit undeva o frumoasă ilustraţie şi vrea să ne-o împărtăşească. Îţi mulţumim, Violeta! Fii invitata mea, astăzi.  Un bărbat s-a dus la frizer să se tundă şi să se bărbierească. În timp ce frizerul îl tundea şi-l bărbierea, au început să stea de vorbă.  Au vorbit pe multe şi diferite subiecte şi, la un moment dat a venit vorba despre Dumnezeu. Atunci bărbierul spuse: „Eu nu cred că există Dumnezeu.”„De ce spui asta?” - întrebă clientul. „Ei bine, nu trebuie decât să ieşi pe stradă şi ai să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi: dacă Dumenzeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar mai fi atâta suferinţă şi durere. Nu pot să cred că un Dumnezeu iubitor ar permite toate lucrurile astea.” Clientul se gândi pentru o clipă, dar nu-i răspunse barbierului pentru că nu voia să stârnească o ceartă cu acesta. Bărbierul îşi termină treaba şi ...

Trei cuie
2008-03-18 17:39:00
La margini de copii uitaţi tăceri se hârjonesc, Atât puteam, din visul lor: să mă copilăresc; Din taină nu înţelegeam decât un basm peltic, O mică perlă de cuvânt pe marele nimic. Apoi a fost o seară şi a fost un zori de zi, Înţelegeam din ce în ce mai greu ce e a fi. În lumea florii, buburuzi de foame şi nectar, Ne învârteam zănatici, cruzi, în viaţă iar şi iar. Până-n târziul unui drum din care nu mai sunt Poveşti de-ntors înspre copii, doar feţi cu păr cărunt… Am înţeles abia atunci că basmul nu-i decât Un ceas cu-arătătorul strâmb ce ticăie-n pământ. Şi-am înţeles către apus că nu e răsărit, Dacă doar vorbe ţi-au rămas din cele ce-ai iubit. Am căutat un adevăr de fier în toate ce-s, Şi-am înţeles că Tu din tot trei cuie Ţi-ai ales…

Cine este Dumnezeu pentru mine?
2008-03-18 12:45:00
  Atât de des ni se întâmplă să ne lovim de tot felul de gânduri străine despre Dumnezeu, şi uneori atât de legitime ni se prezintă acestea, că apare urgent nevoia unei reconfirmări a propriei noastre credinţe, a unei repoziţionări ca a lui Ilie la intrarea peşterii de la Miţpa. Într-o astfel de situaţie fiind la un moment dat, a trebuit să-mi aduc aminte de ce şi cum cred eu, să-mi îmbrăţişez iarăsi Domnul şi încă o dată să-i simt “susurul blând şi subţire”… “La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Cuvântul era cu Dumnezeu” spune apostolul Ioan în debutul evangheliei sale. Iar în Apocalipsa 19:13 explică: “Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Ideea de Logos, termen pe care îl foloseşte Ioan, cuprinde înţelesul de cuvânt care acţionează, care trăieşte, care creează, mai degrabă decât de cuvânt rostit. David spune în Psal...
More About: Cine , Mine , Este

Lemn de cruce
2008-03-18 08:07:00
Visam pe val ca orice lemn rămas Din naufragiul unui vis în larg. Nu mai ştiam ce parte-am fost pe vas, O punte, sau o dungă de catarg. Şi cum pluteam, mă imbibau genuni Trăgându-mă ca pe-un pietroi afund. Cerut-am o minune-ntre minuni Şi-am fost zvârlit într-un târziu în prund. Am plâns de-a lungul malului rămas Dintr-un ostrov pustiu, în calea mea. Ascuns de toate, eram lemn de ars Dintr-un copac înalt tăiat cândva. Şi iar cerut-am, Doamne, o minune, Un gest măreţ de mâna Ta făcut. Şi m-am trezit în zi de soare-apune Cu lemnul într-un fel necunoscut. Şi-un Fiu de Om din cer mă pironea Cu viaţa Lui pe viaţa mea să urce… Atunci văzui că lemnul meu era Nu lemn obişnuit, ci lemn de cruce.

Nu are umbră cerul
2008-03-17 11:01:00
Nu are umbră cerul să o lase nicăieri Peste-ndoiala astei zi de zilele de ieri. Când taie-n rotocoale sus un zbor de albatros Mă-ntreb privindu-i sângele, cât suferi Hristos? Apusul cel aidoma cu alungarea lui De-a lungul apei fără vad din capul satului Mai ştie-nsângerat să dea de veste în ţinut Că judecata omului la cruce a-nceput? Şi noi, ce înţeles avem de cele ce nu sunt Cu văzul pipăite şi numite pe pământ? Şi-n zile, ca şi cum am şti ce vine după ele De ce ne bandajăm mereu ca-n veşnice atele? Cu definiţia în mâini despre ce suntem, vrem Zvârlind iubirea la pământ, să nu fim, ci s-avem Viaţă lungă, bogăţii, avere, robi şi roabe… Doar cerul nu l-am desfăcut de tot dintre podoabe. Şi irosindu-ne purtăm pecetea nimicirii. Nimicul, doar atâta e singurătatea firii. Când judecata omului la cruce s-a făcut, Şi moartea şi viaţa lui acolo-au început. Şi-n totul s-a fixat un preţ şi-un rost adevărat, Şi-o definiţie de Do...

Încă o poezie de la Elis
2008-03-17 10:50:00
*** Iubirea topi toată gheaţa, pe-un deal, Curg lacrimi ca râuri, la vale. În jur e noroi şi pământul pustiu. Fă Tu să răsară pe plaiul cel viu Minunile dragostei TALE… Şi vii să-nflorească smochini şi finici Şi holdele coapte la vreme, Grădini roditoare spre vecii ce vin, Cântări să răsune, poem să Îţi fiu Şi dorul meu tot să Te cheme…

Te chem şi vii
2008-03-16 08:27:00
Te chem şi vii, ai un înger în mână, Îl îndrepţi către mine ca pe-un surâs. Eu îl prind drept în piept şi e bună Treaba asta de prins îngerii de preasus.   E atâta cer cu îngeri în inima mea Că nu-i loc de nicio întrebare Ca-ntr-o betezdă în care intra Iubirea, spre vindecare.   Te chem şi vii, mereu vii şi vii, Eşti un cortegiu de iubire, Doamne! Şi-n prispa Ta, ca în copilării, Cresc pomii din poame…   Te chem şi vii, ai un înger în mână, Îl îndrepţi către mine ca pe-un surâs. Eu îl prind drept în piept şi e bună Treaba asta de prins îngerii de preasus.
More About: Chem

Există Dumnezeu?
2008-03-15 19:34:00
Într-o şcoală, o învăţătoare  încerca să le demonstreze copiilor că Dumnezeu nu există… Prof: Jhon, du-te la fereastră şi spune-mi dacă vezi copacii? Jhon: Da, îi văd! Prof: Vezi clădirea de vizavi?! Jhon: Da, o văd! Prof: Vezi cerul şi norii?! Jhon: Da, văd! Prof: Deci toate lucrurile acestea există?! Jhon: Da, aşa este… Prof: Uită-te pe geam din nou şi spune-mi dacă îl vezi pe Dumnezeu?! Jhon: NU! Prof: Deci înseamnă că Dumnezeu nu există! O colegă de clasă, Anna, se ridică în picioare şi îi cere lui Jhon să meargă din nou la fereastră, apoi îl întreabă dacă vede copacii, clădirea de vizavi şi cerul… Jhon: DA! le văd, există!!! Anna: Acum uită-te, te rog, la doamna profesoară şi spune-mi dacă îi vezi creierul?!  NU, a răspuns John… înseamnă că nu există?!

Sfârşit de drum
2008-03-14 18:19:00
Cu crucea-n piept, în aerul târziu Vedeam cu mine ce era de viu… Eram un om tăcut, călătoriu, Cu crucea-n piept, în aerul târziu.   Şi se făcea la capăt c-am ajuns De alergare, foamete şi plâns. În faldurile vremii eram strâns Şi se făcea la capăt c-am ajuns.   Abia atunci am pus desaga jos Şi-am scos din ea un dar sărăcăcios… Mi-am dăruit viaţa lui Hristos. Abia atunci am pus desaga jos.   De cântec n-apucai să mă mai ţin Că l-a-nşfăcat din mine-un heruvim Şi l-a cântat pe tot, cum ar cânta Balada învierii cineva…
More About: Drum

Altă reverie
2008-03-13 21:31:00
Pe luciul lacrimii vine seara, Eu stau pe buza fântânii şi-aştept… Iubirea-şi pogoară alene povara La mine în piept.   Şi e din ce în ce mai uşoară Umbra mea de-a lungul visării, Că văd heruvimii cum împresoară Un capăt al zării.   Pe-acolo voi trece într-un târziu Ofranda s-o aduc, nepătată… Să îndrept către mare, ca un pârâu, Apa curată   A unei priviri de care măslinul A rodit nesecat, ca fântâna… Doamne, roteşte-ţi în mine seninul Şi-ntotdeauna…

Dumnezeii subiectivi de pe wordpress
2008-03-13 21:09:00
Există vreo măsură în iubire? Cine o stabileşte? Care e etalonul pentru iubire? Sufletul în care un dumnezeu ciudat a turnat o chestie ciudată şi absurd de subiectivă uneori, căreia i-am dat numele celei mai frumoase simţiri, capabilă să-l lege pe om de cer? Fiecare pare a iubi ceva amestecat cu sinele autojustificat şi galonat de hipertrofiere egoistă, ceva dislocat din experienţe mai mult sau mai puţin traumatizante, spunându-i Dumnezeu… Dumnezeu, care e însăşi Legea şi în care nu este “umbră de mutare”, poate fi fărădelege? … Sau dimpotriva, divizat în jdemii de legişoare, să nu mai poată fi recunoscut, identificat ca Dumnezeu şi să devină atât de lesne de confundat…? Oare nu ni S-a ştiut prezenta pe Sine astfel ca toţi oamenii să Îl afle aşa cum e, cu toate deosebirile dintre ei? Dumnezeu nu ştie să scrie? Nu prin Cuvânt a făcut El lumea, şi nu prin Cuvânt şi pentru Cuvânt sunt toate lucrurile? Oare...
More About: Wordpress

Reverie
2008-03-12 19:18:00
Cu mâna Ta pui fiecare suflare la locul ei, Fiecare nervură de infinit… Rădăcinile unei lumi nu-s lumea, nici dacă vrei, Ştiam asta când am iubit.   De atunci pun întrebări la care nu ştiu Să răspund, văd doar cu auzul Cântul ce aleargă în pustiu, Nepătrunsul.   Ce-are cu mine Iubirea, ce are, Doamne? Uneori mă astupă ca o geană lăsată, Când se naşte o lacrimă sau o foame Într-un ochi, deodată…   Şi o sorbi Tu, iar eu tac lunecând Între adevărurile primordiale, Când ridici aurul din pământ În picioare…

Pe unde-o iei? Pe care drum e Domnul?
2008-03-11 15:30:00
Într-un cerc pot fi trasate o infinitate de raze. Din centrul lui pot pleca o sumedenie de lumi. Nu mai vorbesc când avem de-a face cu o sferă… Dumnezeu este Centrul gloriei Sale, al gândurilor Sale vii, rostite şi nerostite, este inima vie a Planului Său. În Sine nimicul există, este Sinele Său într-o continuă supunere Sieşi, într-o deplină părtăşie cu Totul… Şi a creat! Nimicul a explodat de bucurie. Culori şi forme nemaiîntâlnite au umput de glorie ochiul divin. Nu a făcut altceva decât să-Şi rostească Numele mai presus de orice Nume, ca prin rostirea Lui creaţia să-Şi afle Mirele, Domnul şi Stăpânul. Dumnezeu a ales pentru împlinirea gândului Său o singură rază dintr-o infinitate de posibilităţi. Una sigură putea fi cea adăvărată. Un fir roşu care trecea de la primul Adam, prin suferinţă, durere şi moarte, prin întruparea de Sine, moarte şi înviere, către desăvârşirea şi răscumpărarea întregii creaţii în C...
More About: Care , Drum

Heei! Gata, trezirea!
2008-03-10 12:31:00
Când cerurile lasă peste lume scări, cum a lăsat peste Iacov, cu îngeri pe ele ca ciorchinii de struguri, noi unde suntem? Sau nu ştim, că dormim… Şi nici nu vom afla vreodată, că n-avem de gând să ne trezim… Am aţipit în drum spre slujbă, sau mergând pe jos, sau alergând, am uitat de întunericul nopţii şi de accidentele la volan, stăm nepăsători la căderile noastre şi ale altora în gropi tot mai murdare, sau răceala inimii noastre naşte ţurţuri de indiferenţă care se prăvălesc peste trecători… Nu ne mai interesează iubirea, ne îndreptăm blazaţi sper un cer gol, credinţa ne-a devenit rutina unei constrângeri voite şi necesare, dar obişnuită, atât de goală de conţinut ca un ambalaj din care am scos de mult cadoul, înţepenită în atele bisericeşti, dar căzând împreună cu ele în cangrena deziluziilor şi a înfrângerilor zilnice, într-o rutină a abandonului şi capitulării înintea durerii. Nu ne mai inter...

Doar dragostea Ta
2008-03-10 07:51:00
Doamne, te rog, închide cu mâna Ta uşa inimii, în urma mea. Sigiliul cu spini al frunţii Tale pune-l pe ea- pecetluitorul inel. Fă-mă tremurătorul văzduh treierat de îngerii cu zborul curat. Nu mă lăsa ca un stins felinar pe zgomotul sec al căderii din har. Orice-ar fi, ţine-mă bine şi cât mai sus ca să văd pe-ndelete că nu-s- doar dragostea Ta care a modelat curcubeu, iar eu l-am murdărit numindu-l eu. Acum înţeleg, dar nu cu mine-nţeleg. Nu cu mine vorbele-ntre ele le leg: funiile ca pe o cruce cândva Te-au legat, doar ele m-au adunat.

Priveşte Tu, Isuse…
2008-03-09 18:23:00
Încă o dată îmi cer scuze pentru calitatea înregistrării, dar tot ce am sunt piese vechi. Versurile sunt la fel de vechi şi nu sunt în niciuna dintre cărţile mele publicate. Priveşte Tu, Isuse, În carnea ce mă ţine Şi sapă-n ea o poartă Să pot ieşi mai bine. Şi mai adânc să fie Înfiptă crucea Ta În cuiul care este Nevrednicia mea. De palma Ta cu milă Adânc mă ţintuieşte Să nu mă mai desprindă Al urii lumii cleşte. Căci nu mă-ntină visul Ci somnul ce-l încape Desparte, Doamne,-n mine Din nou pământ de ape.

Întregime în fiece pic
2008-03-08 10:33:00
Sub mângâierea ştergarului Tău, picioarele mele străbat un drum lin, ca o poveste înainte de somn. Liturghia plecării, cu duhul suflându-i în vele, a inimii, spre cer, ca un pom. Doamne, e felul meu, acesta, de-a Te iubi: inima mea nu se mai poate sprijini de altcineva. Tu eşti singurul martor al biruinţei peste a fi a humei mele, făcută stea. Te iubesc şi iubirea aceasta toată sunt eu. De la cruce încoace nu mă mai împarte nimic la nimic. Sunt deplin, ca un cuvânt al lui Dumnezeu: întregime în fiece pic. De departe mă vezi, de aproape inima Ta mă ştie, poeţii îngeri mă scriu cu numele-Ţi, ca pe un psalm. Mâna Ta, spălându-mi picioarele, mă înscrie pe velinul smereniei, calm. Cum se desprind tectonice plăci şi cad rând pe rând de pe picioarele mele, cum se desprinde pământul! Rămâne pojghiţa de cer, palma Ta susurând, aerul blând, continentul umblării mele pe jos, pipăindu-l.   Şi nu mai pot merge ca înainte, nu mai pot… La picioare...

Dorul de corăbii
2008-03-07 17:39:00
Mi-am petrecut anii în pas alergător tot drumul de la inimă până acasă. Prin pustiuri, în ocolişul nisipului mi-am lăsat urmele paşilor şi urmele urmelor ca pe nişte pietre de adunat pentru un zid, si fiecare are câte o aripă de fluture în colţ. Se făcea că era seară şi eu visam. rezemat de umbra unei corăbii care nu mai pleca, nu mai pleca spre porturile pline de dorul de corăbii. Se făcea că alunecam printre catargele vorbitoare; eu eram dorul de corăbii. Oh, Doamne, ai milă de robul Tău! Cât de singură poate să fie strigarea uneori şi cât de mare şi de albastru auzul care o înconjoară! Nu mai întreb nimic, pur şi simplu eu însumi sunt întrebarea care se pune luminii când loveşte pragul serii cu glezna.

Felicitare de 8 martie
2008-03-07 10:27:00
De data asta Corina s-a intrecut pe sine. Mi-a arătat o felicitare pregatită de ea pentru a o oferi prietenelor ei de 8 martie. M-au amuzat citatele cu tentă graţios-ironică… O ofer la rându-mi şi ca să fac o plăcere autoarei (eu doar am intervenit tehnic la realizarea acestui clip) şi tuturor acelora care au nevoie de ea.